Este situată în partea de sud-est a Muntelui Găina, la circa 12 km de oraşul Brad. Are o suprafaţă de 20 de ha, bazele ei fiind puse prin H.C.J. Hunedoara nr. 11 din 1995. Din punct de vedere administrativ, rezervaţia aparţine comunei Ribiţa. Dacă ajungeţi prin apropierea oraşului Brad, vă puteţi abate din drum, preţ de câteva ore, pentru a vedea aceste chei mai puţin bătute.
Aria naturală protejată face parte din fondul forestier naţional, fiind proprietate publică a statului. Substratul geologic este format din calcarele jurasice, marne calcaroase, gresii calcaroase şi conglomerate. Prezenţa calcarelor a favorizat adâncirea pâraielor Ribicioara şi Uibăreşti (Bulzeşti), cu formarea sectoarelor de chei şi a unor peşteri. Altitudinea variază între 230 şi 590 m, în Cheile Uibăreştilor, şi între 320 şi 550 m, în Cheile Ribicioarei. Rezervaţia naturală este formată din două sectoare de chei distincte: Cheile Ribicioarei şi Cheile Uibăreştilor.
Cheile Ribicioarei, cu o lungime de 2 km, s-au format prin adâncirea pârâului Ribicioara (afluent al Crişului Alb) în formaţiuni cretacice, mai puţin rezistente (îndepărtate ulterior prin eroziune), şi apoi în rocile calcaroase. Versanţii sunt abrupţi, având o energie de 50-150 m, la baza lor apărând, pe alocuri, marmite de eroziune.
În arealul cheilor au apărut peşterile Cizmei, Topliţa şi Izvorul Topliţei. Peştera Cizmei, declarată rezervaţie naturală, dezvoltată pe versantul drept al cheilor, adăposteşte formaţiuni stalagmitice, depozite paleofaunistice şi desene rupestre neolitice.
Cheile Uibăreştilor sunt situate în apropierea localităţii Grohotu de Jos. Au fost modelate prin adâncirea pârâului Uibăreşti (Bulzeşti), afluent al Ribicioarei, în roci calcaroase. Local, cursul de apă este cunoscut sub denumirea de Valea Grohotului. Aceste chei înguste, cu sectoare de grohotiş, impresionează prin versanţii abrupţi şi pereţii verticali, care au o energie de 200 m, creste şi vârfuri ascuţite. În pereţii versanţilor se dezvoltă peşterile Calea Cicerii, Piatra Şoimului şi Fruntea Grohotului.
Starea de conservare a ariei protejate este, în prezent, bună. Habitatele nu sunt ameninţate de păşunat, colectare de specii floristice sau faunistice şi exploatări forestiere. În interiorul rezervaţiei nu sunt spaţii de cazare şi nici campinguri. Pentru doritorii de excursii montane, există, totuşi, posibilităţi de campare în zonele învecinate. Întinzându-se pe o suprafaţă destul de mică, accesul în rezervaţie se face pe poteci.
În amonte de chei, într-o bară calcaroasă, la sud de satul Bulzeşti, pârâul a săpat un drum subteran, modelând un pod natural cu o lungime de 30 m, o lărgime interioară de 10-15 m şi o înălţime de 4-8 m. Podul natural Grohot a rezultat din prăbuşirea în amonte şi în aval a plafonului calcaros al unei peşteri, rămânând conservată în relief doar o fâşie îngustă, ce seamănă cu o punte. Apele râului îi acoperă talvegul în totalitate, astfel că străbaterea podului presupune trecerea prin apă.
CHEILE RIBICIOAREI
Pe valea Ribicioarei, în amonte de sat, se desfăşoară Cheile Ribicioarei, pe o lungime de 3 km. Valea a ferestruit în pereţii albi de piatră calcaroasă, chei cu un farmec aparte. Ţancurile, brânele şi grohotişurile, sunt îmbrăcate în tufişuri de corn, sânger, porumbar, măceş, păducel, soc şi în special de liliac sălbatic, acesta din urmă înflorind abundent şi în nuanţe variate, la începutul lunii mai. Mai sus pe culmi, pădurile şi fânaţurile îşi dispută supremaţia asupra locurilor. În apropierea curgerii înspumate a apei, perdelele de ferigi şi iederă marmorată, coboară în verzi cascade.
Cheile sunt declarate areal protejat de categoria a IV-a, tot aici găsindu-se alături de alte grote de dimensiuni mai mici şi Peştera Cizmei. Aceasta are o lungime de 69 m, o diferenţă de nivel de 41 m şi a fost declarată rezervaţie speologică de categoria a III-a, aici fiind descoperit un schelet uman din perioada neolitică, precum şi oase de urs de peşteră (Ursus speleus). Tot pe pereţii acestei peşteri, la intrare, se mai pot distinge încă, desene rupestre, ce constau în cercuri concentrice sau intersectate, cruci înscrise în cerc, toate datând din perioada neolitică.
CHEILE UIBĂREŞTILOR
De la Cheile Ribicioarei, peste deal, spre apus, se ajunge la Cheile Uibăreştilor, situate pe Valea Bulzeştilor, în amonte de satul Uibăreşti. De fapt aceste chei nu se află pe teritoriul comunei Ribiţa, aparţinând comunei Bulzeşti, dar accesul spre chei este mai facil prin satul Uibăreşti, sau cum aminteam mai sus, peste deal, din Cheile Ribicioarei. Punctul de maximă atracţie al acestor chei, declarate şi ele areal protejat de cat. a IV-a, este Podul Natural Grohot, o ultimă rămăşiţă a peşterii care a existat în trecut aici. Şi aceste chei aduc un aport substanţial de farmec şi pitoresc zonei.
În satul Uibăreşti, casele se înşiruie pe firul văii, nu demult scăpată din strânsoarea cheilor. Năpădite de verdeaţa din jur, par minunate case de vacanţă, înconjurate de flori şi grădini de legume. Totul în jur respiră un aer de prospeţime, linişte, pace şi echilibru.
PODUL NATURAL GROHOT
Articolele au fost preluate din revista „Ribiţa” – 2004, revistă editată de Primăria Comunei Ribiţa, redactor Monica Duşan.
Text de prof. Dr. Dumitru Rus (Preluat din Revista Terra Magazin, Nr. 6, 7, 8 (136) 2009).
