Satul Dumbrava de Sus este amplasat în partea de nord a comunei Ribiţa, la 22 km de centrul acesteia. Este un sat de tip risipit, cu gospodării grupate în crânguri. De la poalele dealurilor din Dumbrava de Sus îşi adună izvoarele Valea Juncului.
Profilul economic al satului este agrar. Numărul populaţiei a scăzut dramatic în ultimii ani. Dacă în anul 1992 erau 143 de locuitori, la 1 ianuarie 2006 mai erau doar 71 de persoane, iar în prezent în jur de 30. La momentul ridicării bisericii, în anul 1844, aşezarea avea 1800 de locuitori, de dimensiunile unui orăşel pentru perioada respectivă. Viaţa religioasă era mult mai intensă decât acum când biserica zace uitată pe o culme de deal, înconjurată de livezi şi ele bătrâne, ieşite de pe rod. Condiţiile vitrege, accesul foarte dificil (practic odată cu venirea iernii locuitorii sunt rupţi de lume), fac ca nici slujitorii Domnului să nu fie dornici a se stabili în zonă, parohia fiind vacantă.
Biserica, se află pe dealul ce închide Valea Juncului dominând întreaga aşezare.
A fost construită în anul 1848, când i s-a realizat tâmpla, din care s-au păstrat uşile împărăteşti cu chipurile Evangheliştilor şi registrul împărătesc. Pereţii bisericii, construită din bârne fasonate, unele recuperate de la un locaş mai vechi, înscriu un dreptunghi cu absida decroşată, poligonală cu cinci laturi. Clopotniţa este viguroasă cu foişorul (acum căptuşit cu scândură şi învelit în tablă zincată) supraetajat şi cu fleşa ascuţită. Deasupra celor două intrări de la vest şi sud, s-au construit pridvoare. Învelitoarea actuală a acoperişului întregului locaş este din tablă zincată. La interior biserica a fost tencuită, fără a fi pictată.
Biserica a fost reparată în anii 1906, 1943, 1959, 1963-1964 şi 1997. Sub stratul de tencuială interioară se pot ascunde eventuale fragmente picturale deteriorate.
