În centrul satului Crișan poate fi vizitată casa în care s-a născut, într-o familie de moți, Vlaicu Bârna (1913 – 1999) – poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător român.
În aceeași localitate (numită însă Vaca în acele timpuri), cu o sută optzeci de ani înainte, se născuse Gheorghe Crișan, unul dintre cei trei conducători ai Răscoalei de la 1784 din Transilvania.
Vlaicu Bârna a urmat cursurile Liceului „Avram Iancu” din Brad, iar apoi cele ale Facultății de Litere a Universității din București.
Primele versuri i-au apărut publicate în revistele Azi şi Viaţa Literară, în anul 1934. În anul 1936 a publicat placheta de poeme Cabana Albe, iar în anul 1940 i-a apărut placheta Brume. Alte apariții editoriale au fost Turnuri, Minerii din satul Crișan, Tulnice în munți, Auster precum și romanele: Când era Horia Împărat și Romanul Caterinei Varga. Este unul dintre traducătorii operei lui William Shakespeare. A mai tradus din Méliusz Jószef, Adam Mickiewicz. Alături de alte nume sonore ale vremii, Vlaicu Bârna este colaborator activ al Ardealului, publicație care, ca urmare a Dictatului de la Viena (30 august 1940), timp de patru ani începând cu 1941, a susținut acțiunea de afirmare a drepturilor românești în Transilvania de Nord ocupată. La 20 mai 1996, Vlaicu Bârna – fiu al Țării Zarandului – a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Brad, pentru întreaga sa activitate în domeniul literaturii.
La Festivalul Internaţional de Muzica Uşoară „Cerbul de Aur” desfăşurat la Braşov, în anul 1970, Angela Similea câştigă Cerbul de Aur interpretând în concurs două piese, între care Marea Cântă, pe versuri de Vlaicu Bârna.
MAREA CÂNTĂ
Marea, vrăjită fereastră,
Cântă în inima noastră,
Vii chemări, calde zări, văpăi de soare,
Dorul meu, dorul tău, larg necuprins.
Azi, marea, vrăjită fereastră,
Cântă în inima noastră,
Un fior poartă valul călător,
Marea e-n inima plină de dor.
Tărâm de basm e marea noastră,
Visate veri, albastre seri şi nopţi târzii.
Ard stele-n cer, jos alte stele,
Stele de jar oglindite-n val.
Marea, vrăjită fereastră,
Cântă în inima noastră,
Un fior poartă valul călător,
Marea e-n inima plină de dor.
