Pentru a recupera o parte din trecutul material şi spiritual al Ţării Zarandului şi în special al comunei Ribiţa, Primăria Comunei Ribiţa a cumpărat în anul 2006 o veche gospodărie din satul Ribiţa, gospodărie care ulterior a fost amenajată ca punct muzeistic cu numele de „Lada de zestre”.
Gospodăria respectivă a fost construită în anul 1929, după cum reiese din inscripţia aflată pe grinda casei. Gospodăria este compusă din şură cu două grajduri pentru animale, cocină pentru porci, bucătărie şi cămară, şopru pentru păstrarea carului, a grapei şi a altor unelte agricole, coteţe pentru păsări, precum şi casa proriu-zisă, cu două camere şi pivniţă .
Toate acestea sunt aşezate într-o curte mare, pe un teren uşor în pantă, presărat cu pomi fructiferi. La intrarea în curte călătorul este întâmpinat de fântâna cu butură din lemn şi vălău cioplit în piatră. De asemenea, o troiţă din piatră de la începutul secolului XX, pe care apare trecut printre alţii, Francisc Ribiczey, unul din urmaşii familiei nobiliare de la Ribiţa, veghează la poartă.
În şură sunt adăpostite unelte agricole, plug, grapă, greble, furci, sape, îmblăcie, teleagă (un mic car), troacă din lemn, etc. Urmează să fie aduse: o sanie, un car, unelte tehnice (presă pentru ulei, instalaţie pentru obţinerea rachiului de fructe). Acest spaţiu se găseşte într-o stare relativ bună de conservare.
Corpul de clădire compus din două camere, dintre care una are rolul de bucătărie iar cealaltă de cămară, are ca piesă importantă cuptorul utilizat pentru coacerea pâinii şi a altor produse din bucătăria tradiţională (mălai, plăcinte, cozonaci). În camera de bucătărie se găsesc mai multe obiecte care intrau în inventarul bucătăriilor tradiţionale, dintre care predomină aici obiectele din lut: străchini, blide, oale de diferite mărimi, urcioare. Se mai găsesc câteva tipuri de mojare vechi, prese manuale, trăgace, troace pentru frământarea aluaturilor, etc. Ar fi necesară achiziţionarea unui mobilier specific bucătăriilor tradiţionale: un blidar, un stelaj(un tip vechi de dulăpior de bucătărie), o masă veche, scaune.
Cămara adăposteşte unelte specifice rotăritului, unelte specifice prelucrării cânepii şi a lânii (piepteni de diferite mărimi, vârtelniţe, râşchitori), unelte necesare confecţionării fluierelor (sfredele de diferite mărimi, cuţite), secere, ferez de mână, custură, butoaie, damigene de diferite mărimi, şpriţ pentru cârnaţi, doniţe, coşuri, site, ciururi din piele de vită, sfărmătoare de porumb, hambar pentru cereale, desagi, capcane pentru şoareci, etc.
Clădirea care adăposteşte casa de locuit, are două camere: camera de zi şi camera bună, sau camera de oaspeţi. Clădirea este înconjurată de prispă pe latura de la răsărit şi latura sudică. Camera de oaspeţi are ca mobilier trei bănci cu spătar şi ladă, un pat şi o masă. Aici se găsesc icoane pictate pe sticlă, ştergare, covoare, numeroase piese ale portului popular local, în special ii, trei costume locale de la începutul secolului XX, instrumente muzicale, vârtelniţe, socale, suveici, furci sculptate, valuri de pânză de cânepă, oale şi urcioare de pământ, blide decorative, maşină de tors şi de cusut.
Camera de zi are un pat, o masă, o sobă de tuci, două bănci, ştergare şi blide, numeroase ii, precum şi alte obiecte de îmbrăcăminte, fotografii vechi.
