600 DE ANI DE LA ATESTAREA BISERICII SFANTUL IERARH NICOLAE DIN RIBIȚA 1417 ȘI 25 DE ANI DE LA REACTIVAREA MĂNĂSTIRII CRIȘAN (1992)

      În zilele de 16 și 17 septembrie 2017 Comuna Ribița a avut privilegiul de a sărbători 600 de ani de la atestarea documentară a Bisericii “Sfântul Ierarh Niolae”.
În centrul localității, pe o colină scundă, se înalță o altă ctitorie cnezială hunedoreană, biserica-monument istoric „Sfântul Ierarh Nicolae”. Majoritatea istoricilor indică anul 1417. Biserica este declarată monument istoric categoria A și este inclusă în patrimonial național. Deși lăcașul de cult se impune privirii prin echilibrul formelor sale, adevărata valoare a bisericii se relevă la interior, acolo unde vizitatorul descoperă pe suprafața pereților existența unui decor iconografic remarcabil. Numele ctitorilor au fost transmise de textul pisaniei care însoțește tabloul votiv de pe peretele sudic al navei: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt…jupânul Vratislav și cu jupânița Stana și cu fiul… și cu fratele său jupânul Miclăușu și cu jupânița lui Sora … Împăratului ceresc s-a zidit și s-a zugrăvit mănăstirea Sfântului Nicolae … a lui și neamului său până în veci, în ziua strașnicei judecăți a lui Hristos.”
Evenimentul a debutat sâmbătă la ora 9,00 cu o liturgie săvârșită de PS GURIE Episcopul Devei și Hunedoarei, PS NICODIM Episcopul Severinului și Strehaiei, starețul mănăstirii Vaca-Crișan Neag Visarion și protopopul Țării Zarandului Diniș Ioan-Petru inconjurați de un sobor impresionant de preoți și diaconi din Țara Zarandului.

La acest eveniment au participat personalități marcante: politicieni, istorici arhitecți, muzeografi, Kiszely Fabius Tiberiu – prefectul județului Hunedoara, Natalia Elena Intotero – deputat, Laurențiu Nistor – deputat, Lucian Heiuș – deputat, Rovinar Mircea Ioan – primar comuna Vălișoara, Gorcea Mihai – primarul comunei Baia de Criș, Achim Mărcuș – primar comuna Buceș, Maria Ștefănie – inspector școlar general jud. Hunedoara.

La ora 17,00 s-a desfășurat simpozionul cu tema “600 DE ANI DE LA ATESTAREA BISERICII SFÂNTUL IERARH NICOLAE DIN RIBIȚA 1417 ȘI 25 DE ANI DE LA REACTIVAREA MĂNĂSTIRII CRIȘAN – 1992” unde au susținut lucrări: prof. Corina Vlad Diaconescu, dr. Adrian Andrei Rusu, prof dr. Dragoș Năstăsoiu, prof. dr. Anna Adashinskaya, prof. dr. Ecaterina Cincheza Buculei, prof. dr. Cristian Marin și Cristi Cristescu, prof. dr. Ilie Gherheș, prof. dr. Ioachim Lazăr, prof. dr. Florian Dobrei, părintele Nifon și Monica Dușan, Amelia Andrei – arhitect sef județul Hunedoara.

La simpozion, invitații care au luat cuvântul au adus în actualitate istoria unor vremuri de mult apuse vorbind atât despre construcția acestei biserici cât și despre frescele din interior și despre importanța istorică și documentară.

Duminică la ora 9,00 s-a săvârșit Sfânta liturghie de același sobor de preoți din țara Zarandului împreună cu Daniil Episcopul Daciei Felix la Mănăstirea Crișan care sărbatorește anul acesta 25 de ani de la reactivarea vieții monahale în mănăstirea construită lângă ruinele vechii mănăstiri.

Întemeierea mănăstirii de la Vaca trebuie pusă în legatură cu ofensiva Reformei, în special a calvinismului asupra bisericii ortodoxe românești. Acceptarea Reformei religioase de către familiile nobiliare de origine românească de la Ribița, Nemeș Ribiczei și Bradi, a determinat credincioșii ortodocsi din satele Ribița și Vaca, rămași fără biserică, să-și construiască propriul așezământ religios. Mănăstirea Crișan datează de pe la anul 1450, fiind singura mănăstire din părțile Zarandului cu atestare documentară și care a durat cel mai mult în timp: este risipită în timpul „revoluției antiuniate” a Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioară și părăsită din anul 1772 până în timpul „Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan”  1784 – 1785. După anul 1989, ieromonahul Visarion Neag, fost călugăr la Mănăstirea Sihăstria de Neamț, dar născut pe aceste meleaguri, a luat inițiativa reînființării mănăstirii, fapt împlinit în urma aprobării Episcopiei Aradului și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Înainte de începerea construcțiilor, în acest loc a fost necesar să se cumpere terenul fostei mănăstiri, care, între timp, devenise proprietate particulară.